Istoric

Denumită în multe scrieri "Orașul de pe Milcov", râul pe care voievodul Ștefan cel Mare a stabilit hotarul dintre Moldova și Țara Românească în anul 1482, localitatea a intrat în conștiinta oamenilor drept "orașul Unirii".

Toponomia orașului Focșani se trage de la numele familiei Focșa "moldoveni buni și drepți din vremea lui Ștefan cel Mare".

Deși atestat documentar din secolul al XVI- lea (30 ianuarie 1575 când, Alexandru Vodă din Țara Românească arată, într-un document, că a fost lovit "cu înșelăciune pe la Focșani de Ioan Voda"), așezarea de pe Milcov este mult mai veche.

 

Săpăturile arheologice efectuate în anul 1977 în sudul Focșaniului atestă că vatra actuala a orașului a fost locuită înca din neolitic, obiectele descoperite aparținând culturii Cris (cca. 5000 î. Hr.). Au mai fost descoperite un tezaur dacic din secolul III - II î. Hr., un tezaur de monede imperiale romane, alte mărturii ale culturii materiale care au aparținut carpilor și sarmaților din secolul II - III e.n.

Pâna la începutul secolului al XVII- lea, Focșaniul era consemnat ca sat, iar dupa anii 1615-1620 se menționează denumirea de târg, devenind cu timpul cea mai importantă așezare între Trotuș și Râmnicul Sărat, aflându-se la confluența drumurilor comerciale ce unesc Țara Românească cu țările din vestul și estul Europei.

Un moment important în istoria Focșaniului îl constituie perioada Unirii de la 1859, orașul legându-și numele de acest act național pentru totdeauna. La Focșani a funcționat, între anii 1859 și 1862, Comisia Centrală însărcinată cu elaborarea legilor comune celor doua Principate, Curtea de Casație pentru doua Prefecturi (Putna și Râmnicul Sărat), doua tribunale, doua poliții, doua secții ale municipalității.

 

În anul 1862 se realizează unirea celor două părți ale orașului prin decretul de unificare din 6 iulie 1862 semnat de Alexandru Ioan Cuza, Focșaniul devenind reședința județului Putna.

Perioada dintre Unire și câstigarea independenței cunoaște o mare înflorire. În 1866 se construiește Gimnaziul, astăzi Colegiul Național Unirea, în anul 1867 Spitalul Județean și Comunal, în anul 1873 Gradina Publică.

Sfârșitul secolului al XIX- lea și începutul secolului al XX- lea cunoaște aceeași dezvoltare înfloritoare astfel că, se înființează Societatea Filarmonică denumită simbolic "Doina Vrancei" (1907), Biblioteca Publică (1912), Teatrul "Mr. Gh. Pastia" inaugurat în 1913, Palatul de Justiție.

La 8 septembrie 1917 se semnează, la Focșani, armistițiul între reprezentanții Armatei Române și cei ai Puterii Centrale.

Între cele doua războaie mondiale se continuă procesul de dezvoltare a orașului Focșani prin construirea unei uzine electrice, Ateneului Popular, clădirea Băncii Naționale, Palatul Telefoanelor; se îmbunătățește rețeaua de alimentare cu apă și rețeaua stradală, se construiește Mausoleul Eroilor între anii 1924 - 1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10 Dorobanți (1930).

După anul 1950, se înregistrează un rapid proces de industrializare cu implicații directe în procesul de creștere economică, migrarea populației către mediul urban și, implicit, în structura urbană a localității:

• apar primele cartiere de blocuri de locuințe (Cartierul Gară, Cartierul Sud, Cartierul Bahne, zona de centru a orașului)
• se prefigurează zona industrială care se va dezvolta treptat
• s-au construit: Fabrica de Confecții (azi S.C. INCOM S.A.), Combinatul de prelucrare a lemnului (S.C. MOPAF S.A.), Intreprinderea de scule și elemente hidraulice (S.C. ROMSEH S.A.), Intreprinderea de aparataj electric (S.C. INSTAELECTRIC S.A.), Intreprinderi de producere, prelucrare și valorificare a vinului (S.C. VINICOLA, S.C.VINCON S.A.), Intreprinderea de prelucrare mase plastice (UNIPLAST), Intreprinderea de vase emailate (VEF), Intreprinderea metalurgică (METANEF), unități aparținând industriei ușoare (S.C. HEIM-MILCOV S.A., FILATURA, EFECTOFIL), precum și intreprinderi din industria alimentară (prelucrarea laptelui, valorificarea cărnii, valorificarea legumelor și fructelor).

 

Orașul Focsani a devenit Municipiu, Reședintă a Județului Vrancea, odată cu noua împărțire administrativ - teritorială a României din anul 1968.